Tradiții de nuntă. Cum sala pentru nunți influențează evenimentul la general

Țărișoara noastră este bogată cu tradiții și obiceiuri de nuntă și fiecare localitate are ceva specific în acest sens. Pe timpuri nunta era un adevărat spectacol, cu un scenariu bine gândit, în care fiecare obicei își avea locul și scopul. Nunta pentru tineri înseamnă trecerea oficială la viața de adult, domnișoara devine femeie, iar băiatul se transformă în bărbat, iar fiecare obicei, e un simbol al acestei treceri și o încercare pentru tineri. Haideți să redescoperim împreună tradițiile și sensul acestora.

Totul începe cu pețitul, mirele însoțit de părinți ori cu o rudă mai mare se îndreaptă spre părinții miresei să le ceară fiica. Cu toate că de regulă acordul e deja primit, pețitul e un semn de respect și denotă seriozitatea mirelui, în plus, e un motiv bun ca socrii să se cunoască mai bine. După ce acordul este primit, se anunță logodna și mireasa primește inelul. Ăsta e momentul când se discută toate detaliile ce țin de viitorul eveniment, inclusiv sunt analizate mai multe restaurante de nunti pentru a-l găsi pe cel potrivit.

Când ziua nunții e deja stabilită, vine timpul frumosului obicei de poftire la nuntă. Mirii sau părinții acestora poftesc cu vin rudele apropiate, semn de mare respect, iar ceilalți invitați sunt poftiți la nuntă de vornicei.

Urmează alegerea nașilor, un pas important, nașii sunt părinții pe care îi alegi singur, de regulă, se alege un cuplu respectabil și înstărit, care ar putea să ghideze tinerii pe tot parcursul vieții conjugale. În cadrul nunții, nașii au foarte multe responsabilități, inclusiv financiare. Invitația lor se face într-un mod mai deosebit, mirii poftesc nașii, oferindu-le un cadou, acest obicei se numește poclonul.

Am ajuns în ziua nunții, totul începe la casa mirelui, unde acesta este bărbierit simbolic, semn al trecerii în rândul bărbaților. După aia mirele cu tot alaiul pornește după nași și apoi, toți împreună se îndreaptă la casa miresei.


 

Între timp, în casa miresei, domnișoarele de onoare îmbracă mireasa, iar pe fundal cântă piesa “I-ați mireasă ziua bună”. Acesta este unul din cele mai emoționante momente, mireasa își i-a rămas bun de la părinți și se pregătește să-și părăsească casa pentru totdeauna.

Ajuns la casa miresei, mirele este întâlnit de domnișoarele de onoare care încep târguiala, mirelui îi este cerută plată pentru mireasă și zestre, mirele propune bani, face promisiuni că va fi un soț bun și își va iubi soția.
Zestrea la moldoveni era o tradiție foarte importantă, de menționat e faptul că zestrea trebuia pregătită cât de băiat, atât și de fată. Evident, cu cât mai mare era zestrea, cu atât mai dorită era fata. Pe lângă aspectul financiar, zestrea arăta cât de harnică și dibace e fata, aceasta trebuia să pregătească: covoare, prosoape, lenjerie de pat, fețe de masă, haine brodate. În unele regiuni mireasa trebuia sa pregătească singură și ținutele festive pentru nuntă.

Mirele vede prima dată mireasa, care până acum era ferită de ochii lui și-i înmânează buchetul miresei, iar ea îi prinde cocarda lui și tuturor celor prezenți. Mireasa și mirele se închină părinților și mireasa pornește spre noua sa casă, în zilele noastre tinerii pornesc spre sala pentru nunti, unde sunt așteptați de părinții mirelui.

Când mirii ies din casa miresei, în curte se dansează hora miresei, nașii și invitații înconjoară tinerii și dansează. Apoi mireasa este așezată, iar nașa rupe turta miresei (colacul miresei) deasupra capului acesteia, turta se împarte tuturor nuntașilor, care trebuie să mănânce câte-o bucățică pentru a avea noroc.

Acest obicei simbolizează binecuvântarea nașei pentru o viață lungă și fericită. Se mai spune că numărul de fărâmături arată câți copii vor avea tinerii. Cu timpul tradițiile se modernizează, unele ajung definitiv să-și piardă sensul inițial. În zilele noastre, de exemplu, ruperea colacului a devenit o tradiție haioasă, mirii rup colacul miresei, iar cel care a rămas în mână cu cea mai mare bucată de colac, urmează să fie capul familiei. În unele regiuni mirii mușcă din colac cu același scop, să afle cine va fi căpetenia noii familii.

Oamenii știind că alaiul de nuntă în frunte cu mireasa a pornit la drum, îi așteaptă afară și le toarnă apă în cale, iar mirele îi mulțumește dându-le bani. Apa este simbolul fertilității și a belșugului.

Pornind de la casa miresei, mirii se îndreaptă ori la starea civilă pentru a-și înregistra căsnicia ori la biserică pentru cununia religioasă, costurile căreia le suportă nașii. Trebuie să menționăm, în caz că înregistrarea căsniciei nu a avut loc, preotul nu va putea cununa tinerii.

La ieșirea din biserică, mirii sunt așteptați de nuntașii care fac un pod de flori și, de asemenea, aruncă grâu și orez, pentru ca tinerii să trăiască în belșug. Pe tot parcursul nunții mirele nu trebuie să scape mireasa din ochi, aceasta poate fi furată, iar mirele va trebui să o caute și să o răscumpere. În unele zone, dacă mireasa este furată până la 12 de noapte, plătește nașul, iar dacă este furată după această oră, plătește mirele.
Un frumos obicei este primul dans al mirilor, un moment romantic și emoționant, pe care mirii îl pregătesc în prealabil. Cu acest număr se dă start și distracției pe ringul de dans.

Urmează un obicei împrumutat, aruncatul buchetului, care marchează trecerea din rândul domnițelor, în rândul femeilor și a gospodinelor. Buchetul este prins de fetele nemăritate și se crede că cea care va prinde buchetul își va juca nunta următoarea. În unele regiuni, mirele aruncă cocarda tinerilor neînsurați, iar celui care a prins cocarda îi este menit să-și joace nunta următorul.

Dacă în zilele noastre nunta la restaurant durează o zi, pe timpuri se juca trei zile, puteai să lipsești de la orice rânduială, la masa mareînsă, toți cei invitați erau obligați să fie prezenți. La masa mare se aprindeau lumânările de cununie și începea un șir de rituale importante, desfășurarea cărora era urmărită cu atenție de oaspeții care închinau la masă.

Urmează încă un obicei foarte important de cinstire a nașilor – spălarea mâinilor. Mirele va turna apă pe mâinile nașilor, iar mireasa va pregăti un prosop pentru ca aceștia să-și șteargă mâinile, imediat după asta, tinerii vor înmâna nașilor și darurile pregătite. Așa își manifestă mirii marele său respect pentru nașii aleși.

Indispensabil la orice nuntă, este așa numitul “darul de bani”, fiecare nuntaș, începând de la nănași și părinți vin cu daruri de bani, ca să înlesnească punerea pe picioare a unei noi familii. În prezent, banii se pun în plic, pe timpuri însă, fiecare nuntaș striga câți bani dăruiește și în cinstea acestuia se închina câte un pahar. Au fost și timpuri mai dificile în istoria poporului nostru, atunci la nuntă se venea cu produse, fiecare aducea ce avea: vin, făină, grâu, ulei etc. Au fost și timpuri când la nuntă se mergea pe datorie, se întocmea o listă, iar banii erau întorși cu timpul.

Un obicei foarte haios este – jucatul găinii, se spune că acest obicei are sute de ani. Spre sfârșit de seară, ieșea un bucătar cu o găină bine pregătită și împodobită, o juca pe ritmul muzicii populare, semn a bucatelor alese care au fost pregătite. Apoi se apropia de nași și cerea răsplată pentru toată munca depusă în cadrul acestui eveniment.

Obiceiul care încununează trecere tinerilor în noul statut de soț și soție – dezbrăcatul miresei. Nașa înlocuiește voalul, semn al purității, cu o basta, iar voalul, de regulă, este prins celei care a prins buchetul sau druștei, iar aceasta joacă voalul miresei, ceea ce este un simbol al continuității.

Oficialii soțul și soția urmează șă îndeplinească prima lor sarcină comună, tăiatul tortului și împărțirea lui tuturor invitaților, la noi asta se numește masa dulce. După obicei, nașii sunt cei care pregătesc tortul de nuntă.

A doua zi după nuntă, tradițional nuntașii sunt invitați la zeamă, de regulă, la casa mirelui, dar poate fi ales și o sala de nunti Chisinau. Toți își vin în fire după evenimentul petrecut, oamenii se împărtășesc cu părerile, își amintesc cele mai spectaculoase momente ale nunții și aduc felicitări tinerilor care au devenit pe deplin soț și soție.

Tradiții de nuntă sunt numeroase și variază mult în funcție de zona geografică, cele descrise mai sus, cu mici schimbări se regăsesc pe tot teritoriul tării noastre. Timpul trece, nunțile se modernizează, unele tradițiile se uită, altele apar. Iar din motiv că nunta se joacă o singură zi, mirii sunt nevoiți să aleagă care dintre obiceiuri vor fi prezente la evenimentul lor. Nunta însă rămâne un ritual, iar toate rânduielile sunt menite să descopere sensul acestui eveniment, crearea unei noi familii.

Tu ai reușit să-ți imaginezi cum va fi nunta ta?